Sunt oameni care mustesc de arta, galgaie poezia-n dansii.Ei sunt fotogenici, ei sunt cinefili, ei sunt poeti, ei sunt romancieri, ei sunt fotografi, muzicieni, desenatori in zapada, desenatori in paint.Sunt oameni frumosi.
Lor le e usor, lor le-ar fi greu sa nu fie arta [prin simpla lor prezenta emana arta], dar cum sa-i ceri uneia ca mine sa faca arta?Eu-ti mazgalesc rani si frustrari pe foaie si-ti zic 'Na!Uite-aici!'.Dupa luni in care nu scriu, ma uit si nu-mi place.

Uneori ma gandesc daca nu cer prea mult de la mine, dar imi amintesc apoi ca nu-mi ofer nimic.

Trecand peste asta, ma sperie faptul ca parte din oamenii astia au incredere in mine, parte din oamenii astia ma confunda cu ai lor, ma vad vulcanica, ma vad hotarata, imi vad incisivii de mamut si cred ca daca am muscat o data, pot sa-i trantesc de pamant la nesfarsit.Sunt hotarata si nesigura, stiu ce nu vreau, dar nu am determinarea sa lupt pentru ceea ce vreau.Ma preling usor pe langa toti aceia care-mi asigura o evolutie si ma izbesc zgomotos de mediocritate.Am mentionat cuvantul asta de atatea ori pe blog, incat cred ca suna deja ca un tacanit [ca alea de la Dacie], suna, poate, ca un complex aiurit [nu zic ca nu e] si-si pierde din sens, din credibilitate.
Si cat de vie e teama asta in mine!


Gata, m-a sunat Mercia.Nu mai termin asta.pa.

Te aleg, te uit, te scuip si halt!Iti bag o lumina-n ochi, sa ma vezi bine, sa te vad bine si-apoi ai sa stii sa ma urmezi.N-ai sa vrei, dar ai sa stii cum, pe unde si-ai s-o faci.Tacit ai sa aderi la canoanele mele, iar eu am sa-ti scrijelesc irisii si-am sa lipesc stimulente in loc.
        Uneori mestec vieti si sugrum tot ce-mi iese in cale si nu pentru ca as vrea, nu pentru ca as sti cum o fac, ci doar ca se intampla.

Ah, dar cine mai tine seama tuturor 'noi'-urilor sufocate peste noapte?

Nu pot cu de-astea

Bai, ma omoara heirupismele astea. 'Hai sa facem, 'ai sa dregem, sa fim noi Cromwell si sa-i nenorocim pe micuti!'
Nu, prietene, n-ai sa-i nenorocesti pe micuti, n-ai sa poti.N-ai sa poti tu singur si n-ai sa poti nici daca ai sa aduni multi, multi oameni.Hai sa-ti zic si de ce: n-o sa aveti curaj sa faceti nimic mai mult decat un event pe facebook, o cauza dreapta la care sa dati attending, mesaje heirupiste, like-uri...si sa puneti poze cu niste spartani.Toate astea o sa le faceti (daca o sa le faceti) in fata unui ecran, cu punga de seminte-n fata si, eventual, cu una dintre maini pe burta ca sa va scarpinati tacticos odorul.

Apoi de ce asa ceva?

De cearta cu eu.

Urca-ti orgoliul in podul palmei, talambo si da-i-l sa-l manance tot.Cum o sa-l foloseasca, pana la urma?Iar tu, tu  ce crezi ca o sa pierzi?In fond, tu erai aia care spunea ca in lipsa orgoliului ai plamadi o lume, nu?!Ai schimba tot, ziceai...prostii!Uite, da-i acum orgoliul sa-l manance, hai, scoate-l pe tot!Aici, in fata noastra, la masa noastra!Ucide-ti orgoliul acum, pe podeaua mea!

Si pana la urma, toanto, nu ti-ar naste asta un vlastar tanar de orgoliu?Nu ai fi tu cea careia i-a mancat el din palma?Orgoliul tau e regenerabil, prostuto.Hai, scoate-l acum din radacini pentru dansul, oricum o sa-ti creasca altul...cu doua capete, de data asta.





----
haha, imagine din fight club; tre sa-l vad si pe-asta.

Galaxii

am sa te pierd prin scafarliile
duduilor de pretutindeni
genu' ala de femei
care nu te iau da' vor sa te aiba
(exact ca ea
ca tipa aia din colt care-ti zambeste sarcastic
aia de care voi spuneti ca mi-e sora)
si tu naucule ai sa cedezi
nici eu nu te vreau
dar uite-ma-s cum te adun
din toate tu-urile tale
si te scuip si te dau pe pamant
oi fi una de-a lor mai stii

cineva mi-a spus
ca am stricat universul
ce-o fi si ala n-am habar
universul sunt eu si tot ce-ncape'n mine

vrei sa te fac univers?!