Ne placea sa ne certam, sa ne ironizam, ne placea sa ne gasim in personajele din desene si sa dormim putin, cu toate ca de prea multe ori ei dormeau mult.Visam mult si credeam putin.Faceam planuri de viitor pe care nu le credeam, mergeam in Daal si filosofam.Citeam mult, inghiteam carti si muzica, stingeam setea cu arta si de cele mai multe ori vorbeam chestii retardate.Urmaream 9gag.
Ascultam muzica ciudata, vorbeam ciudat si gandeam ciudat; eram perfect normali- unii aveau o problema cu asta.
Aveam nici 16 ani pe-atunci si aspiram la mult; la foarte mult.Imi placea sa spun ca nu exista limite, ca daca dai vreodata de una, inseamna ca e pusa acolo de cineva slab, dar tu poti sa stergi frumusel linia si s-o pui mai incolo; pana dai iar cu capul de ea.Stii, ca v-ati ascunselea.
Aveam niste colegi faini de care ma bucuram mult si cativa profesori (putini) care-mi dadeau sa respir aer nou.Faceam Cambridge si-mi placea in draci, voiam ca dupa ce termin, sa incep japoneza si germana.Voiam sa fac si Proficiency.Eram lenesa si cea mai mare dorinta a mea era sa cunosc toate limbile Pamantului.Toate.
Visam sa ma reincarnez intr-un geniu, desi nu dadeam doi bani pe reincarnare.Voiam sa fi avut un IQ de peste 170, sa fiu sclipitoare.
Speram sa ajung pilot de avioane de razboi si avocat.Bunica-miu fusese parasutist, taica-miu era avocat, fusese profesor de franceza (eu nu stiam boaba de franceza; inafara de poeziile invatate de la el pe vremea cand aveam 2-3 ani si cantecele de la E., nu facusem niciodata franceza).
Visam sa studiez in strainatate si sa ma rup de Romania, visam sa devin "unul de-al lor".Voiam neaparat sa fac un doctorat.
Voiam sa fiu recunoscuta in lumea scriitorilor, sa scot carti, sa fiu iubita la nivel cosmic; voiam o iubire supranatura;a, dincolo de ratiune; cautam un artist, cautam pe cineva destept.
Voiam sa-l intalnesc pe taica-miu.
Voiam sa stau la palavre cu detinuti, sa le fiu psiholog, poate.Criminali de-aia-n serie, a caror privire iti baga cocoloase sub piele; erau fascinanti.Spuneam simplu: "oameni si caractere".
Aveam un prieten pe care-l iertasem de prea multe ori si pe care nu mai stiam ( /credeam ) daca-l iubesc.Aveam un prieten si-mi pierdusem de milt rabdarea; n-aveam nervi sa ma lupt cu ilogicul.
Dumnezeu imi parea prea improbabil, cu toata parerea de rau.
Iubeam extremele, paradoxul, oamenii care faceau ceva , oamenii amuzanti.Eram acid sulfuric.
Aveam o placere groaznica sa ma amuz pe seama celor prosti (pe atunci se zicea ca-s troll).
Ma suparam greu si ma enervam repede.Eram impulsiva, soda caustica; imi exploatam resursele de sarcasm.
Eram vicioasa, energica si nu aveam niciun regret.Si poate nici vicii.
Povesteam in detaliu si observam mult; cautam indicii dincolo de orice.Uram timpul*.
La Academie la Brasov nu am intrat, am picat la mate, cu toate ca la proba fizica devenisem as.Lucrasem mult intr-a 12-a.Am facut facultatea de Drept, macar, dar n-am nici master, nici doctorat.
Fetele se dusesere asa cum voiau, la Iasi: Laura la Rusa, Elena la Medicina( n-a terminat inca, dar tot n-o pot vedea medic).George a dat in cele din urma la Bucuresti la Filosofie si acum a inceput Teatrul (uneori ma gandesc ca as fi putut sa jur ca o sa faca el Dreptul si mi-ar fi placut sa fac Filosofie si Teatru).Luci a facut Informatica la Cluj.
Denisa a facut Literele la Iasi; nu cred ca si-ar dori sa fie profesoara de romana.
Pe taica-miu l-am intalnit, da' nu asa cum voiam.L-am vazut printr-a 12-a pe langa Tribunal; nu m-a recunoscut.
De prietenul meu de atunci nu mai stiu nimic.Terminase nu-stiu-ce-soi de Informatica la Iasi ultima data si-si cauta de munca.
N-am studiat in strainatate, nu stiu sa cant la chitara si nici germana si japoneza n-am facut.
Vara ma duc pe la matusa-mea in Anglia si nu mai iubesc tara aia asa de mult: uite, eu n-am apucat sa studiez aici, eu n-am vorbit niciodata cu omul asta.N-am avut un prieten britanic.
Vad lumea altfel acum si mi-as fi dorit sa ramana ca atunci, uneori am impresia ca aveam niste principii mai solide pe vremea aia.
N-am putut sa fug de mediocritate.Nu ma mai interesez zilnic de tot felul de chestii, cu toate ca mi-a mai ramas cate ceva din setea de cunoastere.Blogul meu a stat 2 ani neatins, dupa care platforma blogspot s-a evaporat.PIng!
Am o garsoniera inghesuita in Buzau si nici de scris nu mai scriu; mi-am dat seama ca erau chiar proaste si m-am lasat.
Acum am regrete; multe si apasatoare.Toate visele mele de adolescent s-au transformat in regrete de nestapanit.
Sunt mai singura ca oricand.CU prietenii mei ma vad de doua ori pe an si cu var'miu o data.El e jandarm in Brasov, asa cum a vrut.Pe mama o vizitez o data pe luna si ma tot gandesc ce-o sa fac cu ea la batranete.
Sunt secretara.Am un copil pe care-l cresc singura si nu mai sunt sarcastica, nu mai am sclipiri istete.Nu mai am atata energie.
Viata a muscat setos din mine ca din marul Edenului.Sunt, acum, doar o alarma anemica a unui viitor les.Maine-mi vor turna doi metri de pamant in gura.
........................
* sincer, nu cred ca am incetez vreodata s-o fac.
*poza e de pe dA; nu mai stiu de la cine:D. In fine, all rights reserved autorului and so one.
too long; didn't read, asa-i?!


10 care n-au altceva de facut:
Buzoianca de a mea..Sa ti traiasca ingerul..Toate cele bune!Borgia.
Suflete, mi-e tare necaz sa-ti stric entuziasmul, da' nu-s din Buzau.Am anticipat o plecare din locul de bastina, Vaslui.
Nu i nimic..OM esti oriunde..Noapte buna! Borgia.
Multam la fel, Borgia.Tin sa precizez ca a doua parte e fictiune...una dintre cele mai pesimiste fete ale viitorului.N-am copil, n-am garsoniera, nu nimic:)).
Merci de trecere.
Sa ai garsoniera e chiar mult. Altii traiesc printre gunoaie.
Exerseaza-ti scrisul. Poate chiar ai sa scoti vreo carte.^^ Nu-ti abandona visele orice ar fi.
Sa auzim numai de bine.:)
>:D<
Dorina, merci de incurajari, sper sa nu se implineasca treburile de aici.:D>:D<
Elena spunea...
Blah.
Am uitat sa-ti spun sa nu citesti:)).Ramaneti repetenti, uai, va rog!
"Maine-mi vor turna doi metri de pamant in gura." E singura parte comuna tuturor...
Nu-i neaparat, Costin.Cred ca multi au avut 16 ani candva si au avut vise mari.In orice caz, oricum ai da-o, da, pana la urma, tot la subsol ajungem.
Trimiteţi un comentariu